"Symphonicity Tour": O noua fila in istoria muzicii contemporane!

Sting si The Royal Philharmonic Concert Orchestra din Londra au mai adaugat o pagina la frumoasa istorie a muzicii universale. Stilul muzical nu mai conteaza pentru ca la nivelul la care muzicianul englez a ajuns, stilul este doar un moft fata de rezultatul final. "Symphonicvity Tour", turneul demarat de Sting in primavara acestui an si care se va incheia pentru Europa in 10 noiembrie, a poposit la Budapesta in 6 noiembrie aducand in urechile spectatorilor noi ritmuri ale unor piese clasice deja pentru Sting si fosta sa trupa, Police. Fiind unul din fericitii spectatori ai acestui concert din capitala vecina, incerc sa va descriu ce-am vazut si trait la acest spectacol, fantastic prin noile aranjamente muzicale. Am putut asculta "Englishman in New York" sau "Every breath you take" in ritm de jazz, "Next to you" in ritm de rock simfonic sau "I was brought to my senses" in varianta a capella.

Sting ne-a demonstrat inca odata, daca mai era nevoie, ca este unul din marii muzicieni ai timpurilor noastre, iar despartirea de Police a fost benefica pentru creatia acestuia si implicit pentru noi, muritorii de rand.
Revenind la concert, trebuie sa va spun ca pentru mine a fost cel mai lung concert solo la care am luat parte, in care Sting ne-a rasfatat pur si simplu cu 27 de melodii in mai bine de 2 ore si jumatate! Nu a existat trupa de deschidere si nu-i de mirare, pentru ca nu stiu cine s-ar fi putut incumeta la asa ceva, astfel ca spectatorilor maghiari le-a trebuit cam mult pana sa-si intre in rol.

Din start am putut observa ca Orchestra Simfonica din Londra va avea un rol principal in tot acest concert si asta din sonorizare, aceasta aducand-o in prim plan, fiind la acelasi nivel de intensitate (o realizare tehnica deloc usoara) cu cea a vocii lui Sting.
Conform setlist-ului atasat mai jos, piesele au "curs" frumos, muzicianul englez povestind cate ceva despre fiecare din melodii iar spectatorii oftau prelung dupa primele acorduri, ca si cum isi aduceau aminte de ceva drag, de ceva ce le-a lipsit de multa vreme si acum il regasesc. Intro-urile pieselor au purtat emblema acestei super orchestre londoneze, ea reusind sa transpuna (cu putina imaginatie din partea fiecarui ascultator) sunetul melodiei ce tocmai urma in imagini (mintale), creand o extraordinara senzatie de spectacol total. Pentru a fi mai bine inteles, un exemplu ar putea fi piesa "Russians", o melodie care povesteste despre razboiul rece dintre rusi si americani, unde intro-ul acesteia era o revarsare de pizzicato-uri ale instrumentelor cu corzi, accentuate de lovituri de tamburina, impresia generala fiind de un atac armat "asezonat" cu lovituri de tun, tipic razboinica (clip-ul de mai jos va edifica mai bine).

Prima parte a spectacolului este incheiata de "Next to you", "aranjata" intr-un ritm dracesc, un fel de rock'n'roll simfonic, cum n-am mai auzit pana acum.
Si pentru ca orice spectacol clasic are si o pauza, si "Symphonicity" a beneficiat de 20 de minute de pauza, chiar binevenita pentru toata lumea.

Partea a doua a debutat cu o noua bijuterie marca Sting, "A Thousand Years", realizata exemplar si cu aportul chitaristului "de buzunar", Dominic Miller, un adevarat meserias. Alte melodii care m-au impresionat prin realizare si interpretare au fost "Whenever I say your name" un duet de zile mari realizat de Sting si vocea din background, Jo Lawry, un nume despre care veti mai auzi, "Moon over Bourbon street" si nu in ultimul rand, "Every breath you take" aranjata in ritmul celui mai clasic jazz posibil, care a si incheiat setlist-ul concertului.

Finalul spectacolului devine pur si simplu electrizant prin cele 4 bis-uri, incepand cu "Desert rose" care a reusit sa arunce publicul in aer (in sfarsit), acesta ramanand in picioare pana la final, atunci cand Sting

ne-a dat si "ultima lovitura" numita "I was brought to my senses", piesa interpretata in varianta A Capella! Nu pot descrie senzatiile ce le-am trait ascultandu-l pe Sting cantand singur, intr-o liniste ca de biserica, ca un adevarat zeu al muzicii (Apollo ar putea fi invidios), in fata a 20 de mii de oameni incremeniti care, parca nu le venea sa creada ca se poate asa ceva (vezi clip-ul de mai jos).
MAGNIFIC! Atat mai poate fi spus.

Dat fiind ca am dat Cezarului ce a fost al lui, nu trebuie sa uit de Steven Mercurio, dirijorul The Royal Philharmonic Concert Orchestra, un dirijor cum rar mi-a fost dat sa vad. Acest om pur si simplu dansa, avand chiar miscari de balerin atunci cand dirija orchestra formata din 45 de instrumentisti, acestia acoperind toate instrumentele unei orchestre simfonice care se respecta.

  • Jo Lawry
  • Steven Mercurio

Pe langa cei doi mai sus mentionati adica Jo Lawry (background vocal) si Dominic Miller (chitara acustica si electrica) trebuie sa-i mai amintesc pe Rhani Krija (percutie), Ira Coleman (contrabas) si David Cossin (multipercutionist), toti 5 facand parte din trupa de acompaniament a vedetei britanice.
Finalul acestei cronici de concert nu poate fi decat unul singur: bucuria participarii si trairii unui asemenea eveniment iar despre valoarea amintirilor...alta data.

Sting Symphonicity tour

STING - Symphonicity Tour 2010 - Budapesta - Setlist:

1. If I ever lose my faith in you
2. Every little thing she does is magic
3. Englishman in New York
4. Roxanne
5. Straight to my heart
6. When we dance
7. Russians
8. I hung my head
9. Shape of my heart
10. Why should I cry for you ?
11. Whenever I say your name
12. Fields of gold
13. Next to you


14. A thousand years
15. This cowboy song
16. Tomorrow we'll see
17. Moon over Bourbon street
18. End of the game
19. You Will Be My Ain True Love
20. All would envy
21. Mad about you
22. King of pain
23. Every breath you take


ENCORE

24. Desert rose
25. She's too good for me
26. Fragile
27. I was brought to my senses - a capella

* Clipurile nu sunt din concertul de la Budapesta, ele au fost alese din alte spectacole, in functie de calitatea lor.

tavi boangiu
08.11.2010

 

 

Comentarii:

Nu sunt comentarii

Adauga comentariu

* - camp obligatoriu

*


*
*